Copilaria este ca un diamant , il ai dar nu tot timpul , te bucuri de el dar nu pentru mult timp si atunci cand plangi gandurile zboara , suiera poteci si ulite in amintire .
Copilaria nu se uita niciodata , ea creste doruri si sentimente chiar daca ele s-au impietrit , trecand usor peste un timp ciudat atunci , dar valoros acum .
Am fost si eu copil si vreau sa spun ca tot ce imi doream aveam ... eram rasfatat si imi placea , adoram asta ... mai ales in public ... dar nu tot timpul era asa uneori mai eram si certat si imediat ma bosunfam si bufneam in plans .... , iar dupa aceea venea mama si ma alinta usor usor ca eu sa adorm ... si adormeam ca un inger .
Copilarie , C-O-P-I-L-A-R-I-E nu este greu sa ma gandesc la tine , numai ca atunci cand o fac raze de lumini imi inunda ochii si din ei curg usor lacrimi , cu care nu ma pot adapa , ma spal pe fata cu ele in amintire ...
